Lhasa Apso

Nume alternative: Abso seng kye (câinele de pază cu lătrătură de leu)

Ţara de origine:   Tibet.

Istoric: este una dintre cele mai vechi rase de câini de companie originare din Tibet. Câinii de acest tip au fost cunoscuţi în Tibet de sute de ani, unde au anunţat apariţi intruşilor în mănăstire sau templu. Primul exemplar a fost adus în SUA în 1933 ca un cadou de la Dalai Lama către un naturalist american care vizita Tibetul.

Descriere fizică: este un câine mic, dar robust, mai mult lung decât înalt. Are botul de o lungime medie, reprezentând o treime din lungimea capului. Urechile sunt lăsate, iar labele sunt ca de pisică, coada este purtată peste spate şi are o mică buclă la capăt. Blana este groasă, dublă şi lungă, părul abundent atârnă pesteochi, are mustăţi şi barbă. Picioarele, gâtul şi coada sunt îmblănite abundent, părul este periat cu cărare pe mijloc de la nas până la coadă.

Înălţime:22-28cm.

Greutate: 6-7kg.

Temperament: este un câine inteligent şi precaut, afectos cu prietenii, dar distant cu străinii. Poate crea probleme cu copiii.

Nivel de activitate: scăzut.

Cel mai bun stăpân: se descurcă excelent ca şi câine de apartament.

Nevoi speciale: periaj, îngrijirea blănii, atenţie, dresaj.

Posibile probleme de sănătate: cherry eye, boli renale, afecţiuni ale pielii.

Locuitorii Tibetului preţuiesc atât de mult acestă rasă încât câinii nu sunt vânduţi niciodată, în schimb sunt oferiţi pe post de cadouri celor care ajung să fie respectaţi de Dalai Lama.

Briard

Nume alternativ: Chien berger de Brie.

Ţară de origine: Franţa.

Istoric: Briardul este o rasă veche, considerată că a existat din secolul al VIII-lea.  A fost dezvoltată ca paznic de turme şi de câine de mânat turme, dar a fost folosit şi de armate în ambele Războaie Mondiale. Printre proprietarii de Brarzi se enumeră Charlemange şi Napoleon. Primele exemplare au ajuns în S.U.A împreună cu Thomas Jefferson,

Descriere fizică: este un câine mare, puternic, cu un cap mare şi lat, bine acoperit cu păr. Are ochi mari şi negri, poziţionaţi depărtaţi de cap, un nas negru pătrat şi urechi natural lăsate sau tăiate a fi ţinute în jos. Are blană dublă cu părul ţepos, brut ce poate avea orice culoare mai puţin alb.

Înălţime: 57-67 cm

Greutate: 31-41kg

Temperament: este un câine loial, inteligent şi ascultător. Este afectos şi jucăuş cu prietenii şi familia, dar prevăzător cu străinii. Are un puternic instinct de  mâna turma.

Nivel de activitate: moderat.

Nevoi speciale: periaj, socializare, dresaj.

Cel mai bun stăpân: un stăpân activ într-o zonă suburbană sau rurală.

Posibile probleme de sănătate: volvulus gastric, probleme oftalmologice, displzie de şold.

Sunny 9luni

Cele mai interesante rase canine V

XOLOITZCUINTLI

Nume alternative: Xolo, Câinele mexican fără păr.

Ţara de origine: Mexic

Istoric: Se crede că Xoloitzcuintli există de mai bine de trei mii de ani, înaintea Împeriului aztec. S-a dezvoltat în culturile Mayan şi Toltec, caer credeau că acest câine este rimisul zeului Xolotl. Mai târziu a fost folosit de azteci ca un fel de întăritor, deoarece aceştia credeau că atingerea cu pielea acestuia sau consumul de carne de câine pot vindeca bolile. Atunci când aztecii au fost cuceriţi de spanioli, rasa apropape a dispărut, dar a fost păstrată de populaţia indigenă. La mijlocul secolului al XX-lea a revenit interesul pentru acestă rasă de câini.

Descriere fizică: este un câine de mărime mică spre medie, care este puţin mai înalt decât lung. Pare o combinaţie între Terrier şi Ogar. Există mai multe varietăţi: de jucărie, pitic şi standard, ca şi fără sau cu blană. Are un cap mare, cu urechi ridicate când este alert. Botul este mai lung decât craniul, cu o bărbie puternică. Are ochi de culoarea alunei, cu variaţii de la galben la maro închis, iar nasul negru, maro sau pătat. Are picioare ca de iepure şi o coadă lungă. Varietatea cu blană are părul scurt şi moale, în timp ce cea fără blană nu are păr deloc, cu excepţia unei porţiuni mici de coadă, a urechilor şi cefei.

Înălţime: de la 33 cm(de juărie)- 45cm(pitic) -58cm(standard).

Greutate: 4-8kg(de jucărie), 6-10kg(pitic), 9-14kg(standard).

Temperament: este un câine liniştit şi afectos, precaut cu străini, este inteligent şi activ, cu un comportament calm şi fericit. Atât timp cât este socializat se comportă bine cu copii şi alte animale.

Cele mai bun stăpân: un stăpân sau o familie activă în mediu suburban sau urban.

Nevoi speciale: atenţie, socializare, protecţie solară şi îngrijirea pielii la varietatea fără păr.

Posibile probleme de sănătate: acnee, alergii alimentare şi cutanate, lipsa dinţiilor, infecţii cutanate.

 

 

 

Cele mai interesante rase canine IV

CÂINELE FARAONILOR

Nume alternative: Kelb tal-fenek (câinele iepure)

Ţara de origine: Malta.

Istoric: este una dintre cele mai vechi rase de câini domesticiţi din întreaga istorie documentată, însemnări despre acest câine datează până 3.000 Î.e.n şi domnia Regelui Tutankhamon, care a avut un astfel de câine Abuwitiyuw.  Există extrem de multe picturi din această perioadă ale acestor câini. Se pare că au fost aduşi în Malta din Egipt de negustorii fenicieni acum mai bine de două mii de ani, unde erau folosiţi pentru a vâna iepuri. A fost declarat câinele naţional al Maltei şi o monedă cu acest câine a fost bătută în 1977.

Au fost importaţi prima dată în Marea Britanie în 1930, iar în S.U.A în 1970.

Descriere fizică: este un câine mare, musculos şi graţios. Este lung şi înalt cu o coadă lungă, ca un bici. Are capul lunh, cu o frunte trapezoidală şi urechi mari, erecte. Ochii sunt de culoarea chihlimbarului, fiind în ton cu blana cafenie şi castanie. Este de dorit să aibă vârful cozii alb, aşa cum este şi cazul unei stele albe pe piept. Este permis să mai aibă şi degetele albe sau o dungă subţire albă pe mijlocul feţei, alte pete albe nu sunt acceptate. Blana este scurtă şi dreaptă.

Înălţime: 54-64 cm.

Greutate: nu există standar.

Temperament: este un câine inteligent, foarte uşor de dresat, dornic să fie pe placul stăpânului. Este afectos şi jucăuş, dar câteodată rece cu străinii. Este deseori descris ca fiind mofturos şi asemenea unei pisici în ceea ce priveşte manierele sale. Se spune că aceşti câini sunt capabili să zâmbească şi să se îmburojeze. Atât timp cât este socializat se înţelege bine cu copii, dar nu şi cu animalele mici.

Nivel de activitate: moderat spre ridicat.

Cel mai bun stăpân: câinii din această rasă se descurcă bine cu o familie activă, într-o zonă suburbană sau rurală.

Nevoi speciale: dresaj, socializare, curte îngrădită, lesă, exerciţii.

Posibile pobleme de sănătate: alergii, sensibilitate la anestezie, displazie de şold.

Cele mai interesante rase canine III

BERGAMASCO

Nume alternative: Cane da pastore Bergamasco.

Ţara de origine: Italia.

Istoric: acesată rasă este una foarte veche şi este considerată a fi înrudită cu Ciobănescul Marremma şi Briardul. Se speculeză că rasa se trege din ciobăneştii asiatici care au venit în Europa odată cu triburile nomade sau cu negustori fenicieni. A fost dezvoltată în Alpi pentru a mâna turmele şi erau preţuiţi de ciobanii care aveau grijă de ei, încât liniile erau ţinute în secret. Dupa Al Doilea Război Mondial, rasa a fost aproape de dispariţie, dar iubitorii italieni de câini au reuşit să o revitalizeze.

Descriere fizică: Bergamasco este un câine mediu spre mare, puternic, musculos, cu un corp puţin mai lung decât înalt. Are un cap mare, lat cu botul bont, un nas mare, negru şi urechi subţiri, lăsate. Coada este lungă şi groasă, iar blana lungă, grea şi aspră, formeazî smocuri încâlcite(ca rasta). Părul de pe cap este lung acoperind ochii. Culoarea variază de la gri la cenuşiu închis.

Înălţime: 55-63 cm.

Greutate: 27-39 kg.

Temperament: sunt nişte câini curajoşi şi inteligenţi, dornici mereu să fie pe plecul stăpânului. Sunt supuşi şi răspund la un dresaj ferm, consistent mai bine decât la pedepse. Sunt devotaţi prietenilor şi familiei, în special copiilor, dar sunt precauţi cu străinii.

Nivel de activitate: moderat.

Cel mai bun stăpân: are nevoie de un stăpân sigur de sine, cu experienţă în creşterea câinilor într-un mediu rural.

Nevoi speciale: dresaj pozitiv, socializare.

Nu se cunosc posibile probleme de sănătate fiind un câine extrem de rezistent.

Cele mai interesante rase canine II

PULI

Nume alternative: Drover, Pulik

Ţara de origine: Ungaria

Istoric: Puli-ul este o rasă veche, care se crede că se trage din Terrierul tibetan, o rasă care a fost adusă în Ungaria în jurul secolului al IX-lea de huni.  Puli-ul a fost folosit de ciobanii unguri timp de mai bine de o mie de ani. În secolul al XVI-lea, Ungaria a fost invadată şi repopulată de populaţiile din vestul Europei. Aceştia şi-au adus proprii ciobăneşti şi terrieri care s-au împerecheat cu Pulik, ducând la apariţia rasei Pumi.  Puli  şi Pumi au fost de atâtea ori  încât erau aproape identici paână în secolul al XX-lea, atunci un crescător a revitalizat Puli original. Puli continuă să fie folosit la îngrădirea oilor, vitelor şi cailor. A fost adus pentru prima dată în S.U.A în anii 1920.

Descriere fizică: Puli este un câine de talie medie, puternic, cu o confirmaţie pătrată. Are un cap lat şi un obt drept, care reprezintă aproximativ o treime din lungimea capului. Are un nas mare, negru, ochii migdalaţi , adânci , căprui închis şi urechi lăsate, de forma literei V. Gâtul pare a se contopi cu corpul datorită părului bogat. Coada de lungime se îmbină cu părul de pe corp. Blană dublă are un puf  lânos şi un păr bogat, creţ şi cârlionţat, care formează corzi. Poate avea mai multe tonuri de negru, gri sau alb. Pielea este albastră sau gri.

Înălţime: 37-45cm

Greutate: 13-14 kg.

Temperament: Puli este un câine inteligent şi activ. Îi place distracţia şi este devotat familiei.  Este jucăuş şi afectos cu prietenii şi familia, însă prevăzător cu străinii. Tinde să fie destul de vocal.

Nivel de activitate: ridicat.

Cel mai bun stăpân: Puli are nevoie de o familie activă, care trăieşte intr-un mdeiu suburban sau rural.

Nevoi speciale: atenţie, îngrijirea blănii, protecţie împotriva căldurii, supraveghere atunci când înoată.

Posibile probleme de sănătate: surzenie, probleme oftalmologice, dispalzie de şold.

Cele mai interesante rase canine I

RHODESIAN RIDGEBACK

Nume alternative: Câinele leu, Ogarul leu african.

Ţara de origine: Africa de Sud

Istoric: această rasă a fost dezvoltată atât în Africa de Sud, cât şi în Zimbabwe de coloniştii europeni. Este descendanta câinilor locali crescuţi de tribul Hottentot pentru a fi câini buni la toate în fermă, mânarea animalelor, paza şi vânătoarea de lei. A fost importată pentru prima dată în S.U.A, după cel de Al Doilea Război Mondial. În zilele noastre este un popular câine de companie.

Descriere fizică: este un câine mare şi musculos, puţin mai lung decât înalt. Are spatele şi şalele puternice, pieptul adânc, o coadă lungă şi ascuţită. Capul este mare, cu riduri pe frunte când este alert. Urechiile sunt de dimensiuni medii şi purtate lăsate, iar ochii mari sunt complementari în culoare cu blana. Are un bot lung, puternic şi un nas mare, negru. Blana este scurtă şi aspră, de culoarea grâului, variind până la roşu maroniu. Partea cea mai interesantă a felului cum arată este aceea că poate fi uşor de deosebit după creasta de pe spate, datorată celor două vârtejuri de păr ce cresc în sens contrar restului.

Înălţime: 61-69 cm

Greutate:32-39 kg

Temperament: este un câine liniştit şi relaxat. Este devotat familiei, dar inteligent şi independent, aşa că dresajul s-ar putea să se dovedească o provocare. Are un puternic instinct de vânătoare, este foarte curajos având în vedere că vâna lei şi nu poate fi de încredere în preajma animalelor mici.

Nivel de activitate: ridicat, poate alerga si la maraton, fiind extrem de rezistent.

Cel mai bun stăpân: are nevoie de un stăpân cu experienţă, consecvent, ferm şi activ.

Nevoi speciale: curte îngrădită, lesă, dresaj, nici nu se pune problema de a fi ţinut în apartament.

Posibile probleme de sănătate: displazie de şold, chisturi dermoide.

Câinii în muzee II

În Muzeul de Istorie Naturală din Berna, Elveţia se află statuia lui Barry, un câine care a trăit între anii 1800-1814. Barry, un mascul din rasa San Bernard locuia la Ospiciul Sfântului Bernard, un refugiu pentru călătorii care treceau prin Alpii elveţieni. Meritele sale, recunoscute prin ridicarea monumentului, au fost salvarea a peste 40 de vieţi.

Din respect pentru faptele sale şi în onoarea acestuia, elveţienii mai numeau rasa San Bernand şi Barryhund .

Plante toxice pentru câini

Se apropie Crăciunul şi planta tradiţională Poinsettia(Crăciuniţa sau Steaua Crăciunului) are o reputaţie foarte proastă când în topul substanţelor toxice pentru animale şi chiar şi pentru oameni.

Se pare că acum mai bine de 80 de ani, un copil a fost otrăvit cu o plantă care se pare că ar fi fost Poinsettia, nu a existat nicio dovadă în acest sens, însă reputaţia proastă s-a păstrat. Această plantă întâlnită des de sărbători nu e ucigaşul pe care îl presupun mulţi oameni. O revizuire a 22.793 de cazuri( majoritatea copii) de expunere la Poinsettia raportate la American Association of Poison Control Centers a relevat că 92% dintr pacienţi nu s-au îmbolnăvit. Cele mia frecvente simptome ale expunerii la Poinsettia raportate la Animal Poison Control Center al ASPCA sunt vărsăturile, anxietatea şi depresia, care pot fi combătute prin limitarea consumului de mâncare şi apă timp de câteva ore pentru a reduce iritarea stomacului.

Dacă acestă plantă nu are efecte severe asupra animalului, iată o listă cu plantele care au efect de la sever până la letal asupra câinelui, unele poate le aveţi chiar în apartament :

Efect sever: Urechea elefantului, Iederă australiană, Trandafirul zăpezii, Gladiola, Iedera, Zorelele, Clematis, Lantana, Brufelsia.

Efect letal: Leandru, Castan porcesc, Ricin, Filodrendon, Belladonna, Zambila, Hortensia, Lăcrimioara, Vâsc, Laur de munte, Umbra nopții, Crinul păcii, Rododendron, Lemn dulce sălbatic, Tisă.

În cazul în care câinile dumneavoastră ingeră părți  dintr-o plantă toxică luați imediat legătura cu medicul veterinar, nu încercați să îl tratați acasă, de la simple vărsături se poate ajunge la convulsii, comă sau chiar moarte!